Vertigo – Revizuirea electronică în științele mediului

„european Regiunile de coastă nu sunt doar zone de patrimoniu natural sensibil. Acestea sunt în același timp importante domenii pentru activități economice și comerciale, domenii de conducere pentru localizarea industriilor și activităților de prelucrare. Energie, un punct de plecare pentru exploatarea resurselor marine și subacvatice, și domenii deosebit de atractive pentru turism. Deoarece multe conflicte pot fi generate de această multitudine de funcții pe benzile de coastă, o politică de planificare integrată, care vizează asigurarea durabilității și acoperirea nu numai a benzii de coastă, ci și a hinterlandului, este o condiție necesară . Conceptul de management Domeniile de coastă integrate își propune să ia în considerare interacțiunea dintre activitățile economice și sociale și cerințele privind resursele naturale din aceste zone de coastă și, prin urmare, pentru a facilita alegerile de investiții. Gestionarea zonelor de coastă integrate trebuie să facă parte din planificarea regională la toate nivelurile în cauză. Cooperarea transfrontalieră și transnațională în spațiile maritime are o importanță deosebită „.

Recomandarea REC. (2002) 1 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a Europei Continent (PDDTDCE-CEMAT)

1 Consiliul Europei este o organizație internațională interguvernamentală creată în 1949 și cu sediul central la Strasbourg , Franța. Acesta include 47 de state membre, iar principalele sale obiective sunt de a promova democrația, drepturile omului și dreptul de drept, precum și să caute soluții comune pentru problemele sociale majore ale Europei.

DIV>

  • 1 Principiile de conducere constituie pentru aceste state, inclusiv regiunile și municipalitățile acestora, un medic (…)

2Cen Consiliul Europei se angajează să dezvolte teritoriale durabile în conformitate cu Recomandarea REC. (2002) 1 din Comitetul de Miniștri către statele membre cu privire la principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european (PDDTDCE-CEMAT), adoptată anterior la cea de-a 12-a sesiune a Conferinței europene a miniștrilor responsabili de planificarea spațială ( CEMA) a statelor membre ale Consiliului Europei1. Principiile directoare au stabilit în special următoarele zece principii generale:

  • Promovarea coeziunii teritoriale printr-o dezvoltare socio-economică mai echilibrată și îmbunătățirea competitivității;

  • Promovarea inițiativelor de dezvoltare generate de funcțiile urbane și îmbunătățirea relațiilor de țară;

  • Promovarea mai echilibrată Condiții de accesibilitate;

  • Dezvoltarea accesului la informații și cunoștințe;

  • reducerea daunelor mediului;

  • Valorificarea și protecția resurselor naturale și a patrimoniului natural;

  • Valorizarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

  • Dezvoltarea resurselor energetice în menținerea securității;

  • Promovarea turismului calitativ durabil;

  • limitarea preventivă a efectelor dezastrelor naturale.

3in în cadrul unei părți dedicate „măsurilor de dezvoltare pentru caracteristice Teritoriile Europei „, principiile directoare propun, în paralel cu aceste principii ale unei politici de management durabile, măsuri speciale care vizează o dezvoltare echilibrată regională și durabilă pentru anumite teritorii ale Europei. Aceste spații sunt, prin natura, amprentele cu un grad ridicat de diversitate și suprapune în parte. Determinarea în ce măsură trebuie pusă în aplicare și cu ce prioritate este o decizie care revine la actorii în cauză. Zonele de coastă și insulă sunt menționate în mod specific. Principiile directoare raportează elementele menționate în prefață pentru această introducere și consideră că majoritatea regiunilor insulare se confruntă, în ciuda diferențelor considerabile în poziția lor geografică și nivelul de dezvoltare, problemele de dezvoltare suplimentare datorită resurselor și accesibilității lor limitate.Acestea constau, prin urmare, că dezvoltarea durabilă a regiunilor insulare depinde îndeaproape cu o strategie de integrare pe piețele internaționale și europene care păstrează identitățile și balanțele locale între eficiența economică, justiția socială și protecția mediului. Mediu. Principiile directoare stabilesc următoarele elemente, de o importanță deosebită pentru dezvoltarea durabilă:

diversificarea oportunităților de angajare prin valorificarea resurselor endogene și dezvoltarea serviciilor, în special în insule care sunt prea dependente de turism. Dezvoltarea de locuri de muncă permanente trebuie să fie promovată în primul rând;

  • Îmbunătățirea calității mediului ca element strategic al identității și competitivității locale regionale și internaționale. În acest context, trebuie să acordăm atenție activităților industriale ale țărilor de coastă, ale căror impacturi transfrontaliere pot afecta calitatea mediului insulelor, în special în Marea Mediterană;

  • dezvoltarea sistemelor inovatoare în domeniul gestionării apei, al energiei și al deșeurilor, luând în considerare slăbiciunea resurselor locale și a sensibilității mediului;

  • Îmbunătățirea legăturilor de transport cu continentul și între insule.

  • 4 Este necesar să se realizeze noi forme de dezvoltare durabilă a valorilor patrimoniului, a fost deosebit de subliniat de declarație din Ljubljana cu privire la dimensiunea teritorială a dezvoltării durabile adoptată la 17 septembrie 2003, la cea de-a 13-a sesiune a CEMAT, organizată de Consiliul Europei în Ljubljana (Slovenia).

    5 Ghidurile Putare Accentul suplimentar asupra importanței dialogului intercontinental. Acestea subliniază apropierea dintre Europa și Africa de Nord, ceea ce crește prin noi mijloace de transport și comunicare și consideră că dinamismul dezvoltării demografice pe țărmurile sudice ale bazinului mediteranean susținut în favoarea unei cooperări sporite între toate statele riverane din Marea Mediterană a Europei și Africa. Acest lucru se referă în special la o cooperare mai intensă în domeniul economiei și turismului, precum și o evidențiere mai puternică a patrimoniului natural și cultural pentru dezvoltarea urbană și regională. Pentru a permite o dezvoltare mai echilibrată, durabilă și integrată a spațiului euro-mediteranean, dezvoltarea spațiului economic și social al zonei mediteraneene a Europei trebuie să fie însoțită de o politică de planificare corespunzătoare. Consiliul Europei este, de asemenea, implicat în favoarea unui dialog intercultural. Declarația de la Lisabona adoptată la 27 octombrie 2006 la cea de-a 14-a sesiune CEMAT subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta „rețele pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european: poduri în întreaga Europă”.

    6 Dezvoltarea instrumentelor normative în domeniul patrimoniului natural, cultural și amenajat – natura și lucrarea omului – continuă mai mult de cincizeci de ani. Multe rezoluții și recomandări adresate de Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei către statele membre ale organizației politicile europene ghidate în acest domeniu și, după caz, au contribuit la pregătirea, interpretarea sau prelungirea convențiilor internaționale. Cinci convenții care pot fi descrise ca „patrimoniale”, au fost adoptate până în prezent în cadrul Consiliului Europei și trebuie reamintite cu privire la orice politică integrată de gestionare a zonelor de coastă:

    • Convenția europeană pentru Protecția patrimoniului arheologic, deschisă spre semnătura din Londra la 6 mai 1969, revizuită la Valletta la 16 ianuarie 1992;

      Convenția privind conservarea faunei sălbatice și a mediului natural a Europei, deschisă spre semnătura din Berna la 19 septembrie 1979;

      Convenția pentru protejarea patrimoniului arhitectural al Europei, deschisă spre semnare în Granada la 3 octombrie 1985;

    • Convenția europeană peisagistică, deschisă spre semnătura din Florența la 20 octombrie 2000; și

    • Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valorile patrimoniului cultural pentru companie, deschis pentru semnătură în Faro pe 27 octombrie 2005.

    2 A se vedea și: Orientări privind protecția patrimoniului arheologic, edițiile Consiliului (…)

    7 în alte documente – modele de drept, coduri de conduită sau ghiduri – constituie unelte de acțiune și intervenție deosebit de util în acest sens că acestea reflectă a sentiment comun exprimat la nivel european. Activitatea desfășurată pentru zonele de coastă și hinterlandul rural sunt de mare interes pentru managementul integrat și o nouă guvernanță a teritoriilor litorale2.

    Zonele de coastă: modelul de act care respectă gestionarea durabilă a coastei Zonele și codul de cod al zonei de coastă europene

    80, 1995, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a înființat un grup de specialiști în domeniul protecției coastei, care sa întâlnit Prima dată în 1996. Grupul a remarcat că multe lucrări au fost deja efectuate, dar în ciuda eforturilor întreprinse, situația zonelor de coastă a continuat să se degradeze. El a recunoscut că acest lucru sa datorat dificultăților în implementarea conceptului de „management integrat” și că a devenit necesar să se propună instrumente pentru a pune în aplicare mai bine principiile managementului și planificării integrate, esențiale. Ca instrumente operaționale ale utilizării durabile a costurilor de coastă zone. Grupul a propus ca Consiliul Europei să conducă o acțiune cuprinzând două componente: elaborarea unui cod de conduită, inclusiv recomandări specifice, principii practice și realiste, precum și reguli de bună practică în atenția autorităților locale, regionale și naționale, dezvoltatorilor , experți și utilizatori de inginerie de coastă; și dezvoltarea unui model de drept privind protecția costieră care definește conceptul de gestionare și planificare integrată, pe baza principiului dezvoltării durabile, stabilind principiile principale de urmărire și de a face propuneri privind instituțiile, procedurile și instrumentele adecvate pentru punerea în aplicare și aplicarea integrată management și planificare. El a considerat că acest model de lege ar putea fi utilizat de state, fie să modifice legislația existentă, fie să adopte o nouă legislație.

    9 dintre experții guvernamentali, reprezentanți Secretariats of International Convenția privind mediile de coastă și marine, precum și organizațiile internaționale, au participat la lucrare. Documentele pregătitoare au fost întocmite de Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Dreptul Mediu, Dezvoltare și Urbanism (Cridau) și Uniunea Europeană pentru conservarea Côtes (UCCC). La cea de-a patra Conferință ministerială „Un mediu pentru Europa” care a avut loc în Aarhus în 1998, miniștrii mediului au aprobat o rezoluție privind diversitatea biologică și peisagistică în care au luat act de progresele înregistrate pentru a dezvolta un cod pan-european de Conduită în zonele de coastă și un model model privind gestionarea durabilă a zonelor de coastă, ca sursă de inspirație din legislația și practicile naționale. Activitatea a fost finalizată și, la 9 septembrie 1999, la cea de-a 678-a ședință, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a luat act de modelul de lege privind gestionarea durabilă a zonelor de coastă și a Codului zonelor de coastă europene, pentru transportul le-a guvernelor desfășurate pentru a servi ca sursă de inspirație guvernelor care dezvoltă o lege, modifică o lege existentă referitoare la zonele de coastă, planurile de utilizare a terenurilor. Conservarea naturii sau a altor probleme care afectează utilizarea coastei. De asemenea, sa realizat pentru ca statele tranzitorii să își revizuiască legislația pentru a fi inspirată de acesta.

    11 Toate dispozițiile legii modelului Dezvoltarea teritorială a zonelor de coastă și în special a estuarelor. În special, definițiile date în ceea ce privește „zona de coastă” și „managementul integrat”, în conformitate cu:

    „se înțelege prin” zona de coastă ” o zonă geografică atât cu partea maritimă, cât și partea terestră a țărmului și integrând iazurile sărate și zonele umede în contact cu marea. Acest spațiu include cel puțin toate sau o parte din apele teritoriale, precum și domeniul maritim public al Statul și teritoriul municipalităților Ripuri ale mărilor și oceanelor. Zona de coastă va fi delimitată cu precizie la nivel național.Aceasta poate fi prelungită în funcție de necesitățile locale și / sau ecologice specifice comunităților locale învecinate cu municipalitățile riverane ale mărilor și oceanelor, precum și comunitățile riverane ale estuarelor și deltaas situate în aval de limita de sare de apă „.

    „Management integrat înseamnă dezvoltarea și utilizarea durabilă a zonelor de coastă, ținând seama de dezvoltarea economică și socială legată de prezența mării în timp ce protejează, pentru generațiile actuale și viitoare, balanțele biologice și ecologice fragile ale Zona de coastă și peisajele. Stabilirea managementului zonelor de coastă integrate necesită crearea de instrumente instituționale și normative care să asigure participarea participativă și coordonarea obiectivelor, politicilor și acțiunilor, atât teritoriale, cât și luare a deciziilor. Managementul integrat al zonei de coastă necesită tratarea problemelor care nu sunt brusc, ci într-un mod global și ținând seama de interacțiunea dintre toate elementele care alcătuiesc mediul. „

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *